header

Folosirea cuvantul microb este indiscutabil legat de notiunea de boala, infectie, alterarea starii de sanatate. Mai mult de 99% din populatie considera microbii ca fiind doar niste microorganisme daunatoare. Dar iata ca in ultimul secol studiile de microbiologie au facut public un fapt uluitor: exista microbi care nu au potential daunator sanatatii umane. Acesti microbi (sau bacterii) mai sunt denumiti probiotice.

Probiotic inseamna "pentru viata" si sunt bacterii folosite de secole, nefiind altceva decat componente naturale ai produselor alimentare, ce promoveaza si stimuleaza o buna stare de sanatate. Rolul pozitiv pe care-l joaca aceste microorganisme asupra corpului omenesc a fost pentru prima data remarcat de omul de stiinta rus, laureat la premiului Nobel pentru medicina, Dr. Eli Metchnikoff, care la inceputul sec XX a sugerat ca este posibil a modifica flora intestinala (microorganisme care traiesc in mod natural in tractul digestiv al animalelor) si se pot inlocui microbii daunatori, cu microbi folositori. La acea vreme Metchnikoff era profesor la Institutul Pasteur din Paris, si a lansat ideea ca procesul de imbatranire rezulta din activitatea microbilor intestinali, implicati in activitatile de putrefactie, in urma carora rezulta substante toxice eliberate in colon…

Bacteriile proteolitice de tipul clostridia (care sunt parte a unei flore intestinale normale), produc substante toxice, inclusiv fenoli, amoniu si indoli, rezultante ale digestiei proteinelor. Conform lui Metchnikoff acesti compusi erau responsabili de asa numita „auto-intoxicatie intestinala”, care cauza modificarile fizice asociate batranetii. Se stia la acea vreme ca lactatele proaspete fermentate cu bacterii lactice inhiba cresterea bacteriilor proteolitice, datorita unui pH scazut, generat de fermentarea lactozei. Metchnikoff a mai observat ca populatii rurale europene, de exemplu bulgarii si rusii din stepa, care se hraneau mai mult cu lapte fermentat cu bacterii lactice, aveau o durata de viata exceptionala. Bazandu-se pe aceste fapte, Metchnikoff a propus consumul produselor lactate fermentate care pot „insamanta” intestinul cu bacterii benefice, nedaunatoare, ce diminueaza pH-ul si care vor suprima dezvoltarea bacteriilor proteolitice. Metchnikoff insusi a introdus in propria sa dieta lapte acru, fermentat cu o bacterie numita "Bacillus Bulgaricus", si a constatat imbunatatirea starii sale de sanatate. Prietenii sai parizieni i-au urmat exemplul iar medicii au inceput sa prescrie pacientilor lor dietele cu lapte acru..

Henry Tissier, tot de la Institutul Pasteur, a fost primul care a izolat bacteria Bifidobacterium, de la un sugar, numindu-l Bacillus bifidus communis.[8] Aceasta bacterie a fost mai tarziu redenumita Bifidobacterium bifidum. Tissier a demonstrat ca bifidobacteria exista predominant in flora intestinala a bebelusilor care sunt alaptati, si a recomandat administrarea bifidobacteriilor bebelusilor care sufera de diaree. El a sustinut ca mecanismul este logic si natural: bifidobacteriile inlocuiesc bacteriile proteolitice care genereaza boala.

Profesorul german Alfred Nissle, in 1917, a izolat o tulpina de Escherichia coli din materiile fecale ale unui soldat angajat in primul razboi mondial, care nu dezvoltase enterocolita in urma episoadelor severe de dizenterie. In acele zile, antibioticele nu fusesera descoperite si Nissle a folosit cu succes tulpina, in cazurile acute de infectii intestinale (salmonelloza si dizenterie). Escherichia coli Nissle 1917 este inca utilizata si este unul dintre putinele exemple mocroorganisme care nu fac parte din categoria bacteriilor probiotice ale acidului lactic.

In 1920, Rettger a demonstrat ca "Bacillus Bulgaricus” al lui Metchnikoff, numit mai tarziu Lactobacillus bulgaricus, nu poate supravietui in intestinul uman si ca fenomenul produselor alimentare fermentate trebuie minimizat. Teoria lui Metchnikoff a devenit discutabila (la acel moment) iar oamenii s-au indoit de teoria sa refeitoare la longevitate.

Dupa moartea lui Metchnikoff in 1916, centrul de activitate s-a mutat in Statele Unite. S-a emis ipoteza ca bacteriile intestinale sunt cel mai probabil responsabile de efectele pozitive asupra starii de sanatate intestinala, si, in 1935, tulpini definite de Lactobacillus acidophilus au fost descoperite ca fiind foarte active cand sunt introduse in tractul digestiv al corpului uman. Testarile au fost efectuate cu acest microorganism, iar rezultate incurajatoare au fost obtinute in cazul constipatiilor cronice.

Termenul "probiotic" a fost pentru prima data introdus in 1953 de catre Kollath (vezi Hamilton-Miller). Antiteza antibioticelor, probioticele au fost definite ca derivati ai factorilor microbieni, ce stimuleaza cresterea mocroorganismelor.

In 1989 Roy Fuller a sugerat o definitie a probioticelor care astazi este unanim acceptata:

"Microorganisme vii care, aduse prin alimentatie, au efecte benefice asupra organismului gazda, prin imbunatatirea echilibrului florei intestinale. ". Definitia lui Fuller accentueaza ca aceste microorganisme trebuie sa fie vii cand ajung in intestine, si introduce aspectul efectelor benefice pe care le au asupra organismului gazda.

In decadele urmatoare alte specii de Lactobacillus au fost introduse, printre care Lactobacillus rhamnosus, Lactobacillus casei si Lactobacillus johnsonii, intrucat sunt specii intestinale cu proprietati benefice.